Mi-am dat seama azi, ducandu-ma spre facultate ca artisti sunt multi in lumea asta. Nu vorbesc de asa-zisele vedete care incearca sa cante cand nu au voce, nu vorbesc de pictori, actori, poeti si alte categorii. Vorbesc de oamenii pe care-i vedem zilnic; habar n-aveti cand va uitati la cineva, cat talent zace ascuns in persoana respectiva.
Sa va lamuresc…la cateva minute de bloc, ma aflam pe o straduta si din partea opusa venea o doamna bine imbracata, aranjata cu geanta pe umar. La un moment dat se indreapta spre mine, eu crezand ca vrea sa ma intrebe cat e ceasul sau ceva de genul asta. La care imi spune cu un glas intonat “Si era bronzata ea; era bronzata, stii ?!”. N-am stat la discutii sa o intreb despre cine vorbeste, ca ma grabeam, dar era clar: dadusem peste o viitoare actrita care isi exersa un posibil rol 
)
Ajung in tramvai. Acolo un la fel de bine imbracat domn, cu palarie si un rucsac pe umar, in jur de 55 ani, statea la usa. Si il aud ca incepe sa fluiere melodic, apoi trece si la versuri. N-avea o vocea grozava, dar nici neplacuta nu era. Apoi a trecut din nou la fluierat. Habar n-am ce melodie era, cel mai probabil o doina. Era la fel de clar: se pregatea pentru viitoarea preselectie de la “Romanii au talent”. Dar cum un cantaret se simte in largul lui inconjurat de public, cum sa nu iti alegi tocmai…un mijloc de transport public pe post de scena ?
Ei da, si cam asta a fost, doua reprezentatii intr-o ora mi-au fost de-ajuns. Urmeaza sa dau si eu o reprezentatie de talent in sesiune. De data asta in fata foii de hartie, si fara audienta. Ce-i drept, nu-i asa greu sa fii artist, e nevoie doar de un impuls de moment si poate putina nebunie..sau mai multa ?
