Sa va lamuresc…la cateva minute de bloc, ma aflam pe o straduta si din partea opusa venea o doamna bine imbracata, aranjata cu geanta pe umar. La un moment dat se indreapta spre mine, eu crezand ca vrea sa ma intrebe cat e ceasul sau ceva de genul asta. La care imi spune cu un glas intonat “Si era bronzata ea; era bronzata, stii ?!”. N-am stat la discutii sa o intreb despre cine vorbeste, ca ma grabeam, dar era clar: dadusem peste o viitoare actrita care isi exersa un posibil rol )

Ajung in tramvai. Acolo un la fel de bine imbracat domn, cu palarie si un rucsac pe umar, in jur de 55 ani, statea la usa. Si il aud ca incepe sa fluiere melodic, apoi trece si la versuri. N-avea o vocea grozava, dar nici neplacuta nu era. Apoi a trecut din nou la fluierat. Habar n-am ce melodie era, cel mai probabil o doina. Era la fel de clar:  se pregatea pentru viitoarea preselectie de la “Romanii au talent”. Dar cum un cantaret se simte in largul lui inconjurat de public, cum sa nu iti alegi tocmai…un mijloc de transport public pe post de scena ?

Ei da, si cam asta a fost, doua reprezentatii intr-o ora mi-au fost de-ajuns. Urmeaza sa dau si eu o reprezentatie de talent in sesiune. De data asta in fata foii de hartie, si fara audienta. Ce-i drept, nu-i asa greu sa fii artist, e nevoie doar de un impuls de moment si poate putina nebunie..sau mai multa ?

Unul dintre cele mai frumoase si realiste citate ale acestui om. Intreg discursul lui din anul 2005 la Stanford a fost unul in care a spus vorbe mari. 3 povesti din viata sa, care ar putea fi intr-un oarecare mod aplicate si in viata noastra. Iata acel discurs:

“Be who you are and say what you feel because those who mind don’t matter and those who matter don’t mind.”

“Death is very likely the single best invention of life”

Filed under: Life...day by day Tagged: Stanford speech, Steve Jobs, Steve jobs quotes ]]> http://rar3s.wordpress.com/2011/11/04/steve-jobs-un-om-care-m-a-inspirat-enorm/feed/ 0 rar3s http://rar3s.wordpress.com/2011/10/22/lumea-in-care-traim-partea-intunecata/ http://rar3s.wordpress.com/2011/10/22/lumea-in-care-traim-partea-intunecata/#comments Sat, 22 Oct 2011 21:08:53 +0000 rar3s http://rar3s.wordpress.com/?p=1445 ]]> Stiu ca ar trebui sa fie un blog vesel, sau cel putin sa nu fie trist, dar ceea ce am descoperit astazi pe internet m-a socat. Este cat se poate de adevarat, stirea a fost raspandita prin mai multe ziare, iar mai jos este video-ul. O fetita lasata sa moara dupa ce a fost calcata de doua masini. Cat de cruda poate fi lumea aceasta ???!!!

AVERTISMENT: IMAGINI SOCANTE !!!

Marian Ralea – Eu pot, eu sunt magician (cititi simultan cu melodia pentru senzatii mai profunde)

Zilele trecute m-a apucat subit dorul de copilarie. Probabil pentru ca atunci eram liber si n-aveam sesiune. Probabil pentru ca vine 1 iunie. Nu stiu sigur, dar cert e ca mi-au trecut prin minte o multime lucruri frumoase din vremea aceea. Sunt constient ca anii au trecut, iar in jur si-a facut aparitia o noua lume..o lume schimbata…schimbata in rau, din pacate.

Desigur ca si altii au facut comparatii intre generatiile mai vechi si zilele noastre, eu vreau doar sa scriu cateva dintre activitatile generatiei  ’91 asa cum mi-au ramas intiparite in memorie din propria-mi copilarie. E posibil sa nu fie toate, sa fie diferite pentru unii, dar asta a fost copilaria mea si cu siguranta in proportie de 91 % si a celorlalti. COMPLETATI DACA AM OMIS CEVA – SI SIGUR AM OMIS MULTE

1. Ne jucam afara tot felul de jocuri, nu pe computer.
2. Mancam gume Turbo doar pentru gustul lor de cateva minute si pentru placerea de a colectiona micile surprize. Au mai fost Bonibon, Jellymania, ursuletii Haribo (de care acum n-am mai vazut), eugenii, erau dulciurile copilariei; am trecut la cornurile Chipicao si Pokemon, la care din nou faceam schimburi cu cartonase si completam cataloage cu abtipilduri.
3. Cand era ploaie afara, stateam lipiti de Super Mario, iar cand ne plictiseam de casetele noastre, le imprumutam pe ale vecinilor.
4. Ne uitam la desene si seriale ca: “Pokemon”, “Sailor Moon”, “Power Rangers”, “Testoasele Ninja”, “Salvati de clopotel”, “Baywatch”, “Abracadabra”, “Feriti-va de magarus”; mai imi amintesc 4 concursuri inteligente: “Shusha” (nu stiu daca asa se scrie), “Lexic”, “Vrei sa fii miliardar” si “Telerebus”. Parintii si bunicii nostri urmareau atunci “Dallas” sau “Tanar si nelinistit”, la care asistam uneori. Ne putem lauda ca am prins inceputurile ultimului serial precizat, nu vor mai fi difuzate vreodata ) Atunci nu erau “Tradati in dragoste”, “Acces Direct”, “Bingo-metropolis” sau alte tampenii ce spala mintile in zilele actuale. La ora 5 ieseam afara, nu ne uitam la “Stirile de la ora 5”.
5. Ascultam  niste formatii cu versuri mai mult sau mai putin penibile, dar era lumea noastra, ne placeau, eram fericiti… Hi-Q, 3Sud-Est, Andre, Genius, N&D, Bambi, Valahia faceau baieti si/sau fete sa viseze si sa nu aiba nicio grija(pe care oricum nu le aveam). Atunci inca nu aparusera manelele sau industria atat de dezvoltata a muzicii house.
6. Nu aveam telefon mobil, nici nu aveam nevoie, eram toata ziua cu prietenii langa noi; nu aveam ipoduri sau smartphone-uri, foloseam brickgame-urile cu mare placere.
7.  Mergeam si mancam la cofetarie, sau imi luam “Poale-n brau”, ori merdenele, erau mai putine fast-fooduri atunci  si  de obicei primeam un Happy Meal de 1 iunie in clasele primare.
8. In vremea aceea, faceam concursuri de genul “cine clipea primul” intre baieti si fete, ori jucam “adevar sau provocare”. Poate ca dupa aceste jocuri, aveam grija noastra cea mare: cum sa-i cerem prietenia baiatului/fetei  pe care il/o placeam.
9. Mergeam la cumparaturi cu parintii promitand ca nu cerem nimic, iar cand ne aflam acolo umpleam cosul cu bunatati, negociind cu parintii si plecand totusi de acolo cu multe din cele puse in cos.
10. Salutam respectuos vecinii, iar  ei chiar daca se suparau pe noi din cauza tuturor prostiilor pe care le faceam, tot ne indrageau si ne salutau la randul lor cu formula “Sa cresti mare”.

Iata ca am crescut, iar acum…stam si ne aducem aminte de copilarie din cand in cand, in rest avem  o alta viata, una complet diferita fata de atunci. Oare chiar sunt amintiri din viata noastra sau vin de nicaieri ?  Si totusi, nu s-au sters, le avem cu totii…

Ma intreb oare ce amintiri vor avea copiii nostri…?

Top ten:

1. Intotdeauna canta live si canta bine (nu doar la concerte, chiar si la TV), asta inseamna sa-ti pese de public.

2. Au facut un super spectacol aseara, nimeni n-a stat jos.

3. Au folosit foc, lasere si lumini din plin.

4. Au avut invitati care mai de care, nici nu ma asteptam.

5. Daca celor din sala le-a fost dor de o persoana anume, au putut sa le vada poza intr-un video, pe acordul lin al piesei “Scrisoare”.

6. Au revenit la bis, dar nu cu una ci cu doua piese.

7. Pentru cat de ieftin era pretul biletelor, eu zic ca s-au intrecut pe ei, altii ar fi cerut mult mai mult.

8. Momente vesele, chiar amuzante, ce mai..nu a fost doar concert, a fost mai mult.

9. Interactiune cu publicul, solistul s-a dat jos si pe scena, pentru a fi la egalitate cu fanii sai.

10. Nu au fost doar tineri, am vazut acolo varste cuprinse intre 5 si 60 de ani. Asta inseamna sa canti pentru un public larg.

TOT RESPECTUL !

De ce ? Pentru ca asta fac de vreo 2 ani. E cel mai bun mijloc de deplasare fara a prinde blocaje in trafic sau fara a suporta izurile din transportul in comun. Bine, ar fi cateva dezavantaje, dar se rezolva. In primul rand, praful (niste ochelari previn intrarea lui in ochi), cainii (dar cu viteza scapi de ei), gropile (dar incerci sa le eviti pe cat posibil) si evident,  soferii nesimtiti (asta e mai greu de rezolvat) .

Cel mai mare avantaj al mersului pe bicicleta este de a face sport ! Va indemn sa va cumparati/sa le scoateti de la adapost si sa pedalati, pedalati, pedalati ! Pentru sanatatea voastra si pentru diminuarea stresului zilnic. Sau sa mergeti pe role

Iata un video care sa ilustreze pasiunea mea pentru mersul pe bicicleta, al formatiei Queen: