L-am sarbatorit pe Eminescu ultima oara la liceu

Azi a fost ziua lui Eminescu (15 ian.) – sa tineti minte asta !  Este ultimul an in care liceul la care invat “Colegiul National Mihai Eminescu” care, dupa cum bine se vede poarta numele marelui poet.

Au avut loc, ca in fiecare an activitati culturale. Tema de anul acesta a fost “Trecerea timpului”.  Si e mare adevar in aceasta tema. Cei 4 ani de liceu aproape ca s-au dus. Si de aceea, a fost ultima oara cand am asistat la asemenea activitati.

Desi uneori au fost cam plictisoare in acesti ani, desi am fost implicat in munca alaturi de altii, pot spune ca am ras, m-am bucurat cand ceea ce am facut a fost apreciat si mai ales am fost fericit cand mi-am dat seama ca liceul meu este unul special fiindca poarta acest nume si care an de an face ceva in memoria poetului national. Ceea ce este extraordinar ! Si imi va lipsi de acum incolo.

Ion Aldea Teodorovici – Eminescu

Sunt fericit si ma bucur:

- de gunoaiele si mizeria din capitala,  pentru ca cei care sunt platiti sa le culeaga au un loc de munca;

- de nesimtirea soferilor care arunca chistoace pe geamul masinii; asta inseamna ca inca mai exista gravitatie;

- de soferii care nu te lasa sa traversezi; inseamna ca intr-adevar se grabesc si nu e bine sa le opresti deplasarea;

- de conducatorii auto, care claxoneaza fara rost intr-un ambuteiaj; pana la urma e un mod de a alunga plictiseala.

- de cei care se contrazic pana in ultima clipa pe un subiect, despre care habar nu au ori stiu ca e gresit ceea ce spun; lasa-i sa se simta si ei mandri cu ceva.

- de cocalarii si pitipoancele care isi etaleaza muschii (ori altceva); asta au invatat, asta sa faca, fiecare om e special in felul lui.

- de asa-zisele “vedete” care apar pe toate posturile, care invadeaza mass-media mai repede decat stirile de maxima importanta; daca n-ar fi ele, televiziunile ar da faliment, deci e bine ca sunt.

- de afonii care scot melodii pe banda, ajungand sa fie populari mai mult prin versurile lor, decat prin voce; macar fac putini bani, dar cinstit, decat mai multi si prin furt.

- de mijloacele de transport in comun, care sunt puse cu economie pe traseu, lasand lumea sa se inghesuie in ele mai ceva ca muraturile in butoi; iarna e un bun mod de incalzire si in general, asta se cheama socializare.

- de batranii care in mijloacele de transport in comun simt mereu nevoia sa se certe cu tinerii pe un loc; sa-i intelegem, au avut o viata grea si au stat mult in picioare (mai ales la revolutie), deci trebuie sa le oferim un loc.

- de stirile de la ora 17.00 si personajele din ele, care se sinucid, se bat, isi regleaza conturi, se mutileaza, se jefuiesc, se accidenteaza; daca n-ar avea subiecte, stirile n-ar mai exista.

- de angajatii din unele magazine care nu te lasa sa testezi produsele, stand cu teama ca ai putea sa le strici sau sa le furi; adevarul e ca, se fura, deci trebuie sa fie cu ochii in 4;

- de cei care nu trateaza adolescentii ca pe niste viitori adulti, neacordandu-le respectul cuvenit, permitandu-si sa ii ia peste picior; ei au o experienta care nu trebuie neglijata, deci cum am putea noi gandi vreodata mai presus ? Nu ne-ar fi rusine ?

- de incompetenta institutiilor publice, la care te duci pentru o hartie si te adresezi la vreo 5-10 ghisee, uneori fiind nevoie de spaga; si asta tot un fel de socializare se cheama, iar banii sunt bineveniti, considerati-i donatie.

- de institutiile care nu-si fac datoria, precum curatarea strazii si a trotuarelor, deszapezirea pe timp de iarna; in felul asta ar trebui sa ne simtim sa nu mai patam orasul, care in cazul zapezii e mare, deci sa avem rabdare.

- de cei care citesc aceste randuri si care la randul lor se bucura. Asta inseamna ca mai exista si oameni fericiti, carora le place viata.

Daca si tu esti fericit…spune-ti parerea !

Obstacole pe pista

Azi am fost cu bicicleta; dupa foarte mult timp ce-i drept, cred ca de vara trecuta nu m-am mai bucurat de asta.  Si mergand prin Herastrau, facand o tura de parc,  la iesire am venit din partea stanga a pozei. Am intrat pe pista, insa a trebuit sa ma opresc sa iau o amintire.

Deci in mijlocul pistei pentru biciclete, o ditamai cabina de Wc public. Inteleg ca parcul e plin de oameni si ca pe langa el sunt destule magazine, insa…chiar in locul ala ?! Deloc, deloc nu era altul ?

Daca un biciclist merge pe dreapta si tocmai cand vrea sa faca stanga vine altul fara sa se vada si intra unul in altul ? Daca omul dinauntru deschide usa exact in momentul cand trece unul pe acolo ? Hm,  ciudat oras si mult mai ciudat(i) omul(oamenii) care a(u) montat-o acolo.

Pe langa asta am mai intalnit: o groapa pe ambele sensuri, un targ de antichitati situat exact pe trotuar, evident oamenii si obiectele scoase la expozitie acoperind si pistele. Insa, incercand sa evit totul nu am mai facut poze.

Pentru ce le-au mai pus daca sunt pline de obstacole ?  Ca sa faca drumul ciclistului mai interesant si mai imprevizibil?

Zile aglomerate (la propriu)

Ca in fiecare zi, care incepe frumos, se continua mai prost; mai ales cand ajung sa ma urc in mijloacele RATB.

Intai astept, apoi vine masina (plina evident); se face un pic de loc, urc, sa zicem ca ma resemnez si in minusculul spatiu pe care il am. Insa la urmatoarea ma dau si eu jos ca sa fac loc sa coboare, iar apoi nu mai am loc sa ma urc inapoi. De ce? Fiindca se sta strategic la usa, pentru ca dupa ce cobori sa te urci ultimul (daca mai poti) in masina. Mentalitatea romanului sa se bage, ce daca altii erau deja in masina respectiva si ce daca nu mai e loc: “inghesui jumate de autobuz, ca sa ajung unde am nevoie.” Cand ma dau jos, aerul este mana cereasca.

La intoarcere, nu mai iau masina, merg cu tramvaiul, ca am si acolo de observat. Plus ca, daca am ceva noroc, prind si niste promotii de servetele sau pixuri, ori mai adulmec niste mirosuri à la tramvai 32. Daca sunt baftos si merg pe timp de ploaie ori vant, mai pot vedea ca romanii se panicheaza. Intr-atat de rau, ca se face coada de masini… claxoane…lume nervoasa inauntrul mijloacelor de transport in comun; mai oameni buni, pastrati-va calmul, ca nu e cutremur, e doar apa de sus. Luati-o ca pe un fel de aghiazma.;)

Dupa parerea mea, ar fi mai bine daca s-ar mai pune niste mijloace RATB pe traseu, ori i-ar controla(eventual da jos) si pe cei care vin la impartit/cerut chestii-trestii prin ele. Asa ca am dat si eu un mail sa vad ce se poate face; raspuns: strazile sunt prea aglomerate pentru alte mijloace. Poate ca da, poate ca nu. Insa de venit vine uneori la 1 minut diferenta acelasi numar. Sau pentru a face loc, am eu o alta sugestie, care probabil i-ar supara pe unii: luati-va autoturismul doar daca e nevoie, nu ocupati strada doar pentru o singura persoana in el, sau folositi bicicleta ori mersul pe jos daca stati aproape de destinatie. Abia nu va mai chinuiti sa parcati

In rest…toate bune si frumoase; astept pareri argumentative si decente in ceea ce priveste subiectul de mai sus

1 mai 2009 in Bucuresti

Cum s-a sarbatorit aceasta zi printre romani ? Ca de obicei, cei mai multi s-au gandit sa iasa la iarba verde cu toate ca se anuntase ploaie; de la ora 9.00 am observat masini incarcate cu cele necesare pornind spre periferia Bucurestiului.

De asemenea, unele din aceste masini luau calea muntelui pentru un weekend binemeritat. Desi daca ma gandesc la coada de pe drumurile nationale, eu as prefera marea sau gratarul. 

Insa cel de la padure, nu din Parcul Izvor, acolo unde am vazut alte sute de romani, ingramadindu-se la mici si bere. Pentru ca, la fel ca in fiecare an, Marian Vanghelie – primaru’  “care este”, organizeaza acest eveniment. Ceea ce ma intriga pe mine, e motivul evenimentului: si dupa parerea mea, nu este  tocmai distractia, ci atragerea de sustinatori pentru PSD. Dupa cum precizeaza si site-ul Hotnews, «Coloana a plecat din Piata Revolutiei, pe Calea Victoriei. Multimea a scandat de-a lungul drumului “Geoana – presedinte! si “PSD, PSD!”». De ce nu se organizeaza un mic parc de distractii, sau un loc pentru impatimitii de sporturi, ori pentru activitati inedite ? Nu li s-a acrit de mici si bere ? Presupun ca nu.

Eu am iesit astazi intr-un parc din capitala, unde am avut placuta surpriza de a observa oameni care isi aduc copiii cu bicicleta, rolele sau paletele de badminton pentru a se misca in aer liber. Am observat perechi de tineri care pur si simplu se plimbau fericiti tinandu-se de mana; grupuri de prieteni, sau alte persoane stand pe iarba si profitand de razele de soare si povestind…asta m-a facut sa cred ca mai exista si indivizi care se gandesc nu doar la mancare, ci si la cei apropiati din jurul lor sau la relaxarea mentala. Pentru ca, in zilele noastre, stresul pune stapanire pe noi prin aceleasi obiceiuri: trezit, mancat, plecat la munca, venit, mancat, spalat, culcat, iar ciclul se reia; nu mai apuci sa te bucuri de viata, de natura, de tot ce e frumos. Iar daca si in timpul liber reiei obiceiul zilnic, atunci e grav.

 

Pe data viitoare !

Bucuresti cu stalpul indoit, vai de cei ce te-au cladit

Ma plimbam eu azi si trec pe o straduta de langa Romana; mai departe puteti vedea alta ‘minune’ a Bucurestiului.

Ce-ati avut cu acel stalp saracu’ ?

Ca de-atatea cabluri s-a si aplecatu’.

Le-ati ingramadit asa pe toate ;

Poate cade…