Download: marian-ralea-eu-sunt-marele-magician.pdf
Marian Ralea – Eu pot, eu sunt magician (cititi simultan cu melodia pentru senzatii mai profunde)
Zilele trecute m-a apucat subit dorul de copilarie. Probabil pentru ca atunci eram liber si n-aveam sesiune. Probabil pentru ca vine 1 iunie. Nu stiu sigur, dar cert e ca mi-au trecut prin minte o multime lucruri frumoase din vremea aceea. Sunt constient ca anii au trecut, iar in jur si-a facut aparitia o noua lume..o lume schimbata…schimbata in rau, din pacate.
Desigur ca si altii au facut comparatii intre generatiile mai vechi si zilele noastre, eu vreau doar sa scriu cateva dintre activitatile generatiei ’91 asa cum mi-au ramas intiparite in memorie din propria-mi copilarie. E posibil sa nu fie toate, sa fie diferite pentru unii, dar asta a fost copilaria mea si cu siguranta in proportie de 91 % si a celorlalti. COMPLETATI DACA AM OMIS CEVA – SI SIGUR AM OMIS MULTE 
- Ne jucam afara tot felul de jocuri, nu pe computer.
- Mancam gume Turbo doar pentru gustul lor de cateva minute si pentru placerea de a colectiona micile surprize. Au mai fost Bonibon, Jellymania, ursuletii Haribo (de care acum n-am mai vazut), eugenii, erau dulciurile copilariei; am trecut la cornurile Chipicao si Pokemon, la care din nou faceam schimburi cu cartonase si completam cataloage cu abtipilduri.
- Cand era ploaie afara, stateam lipiti de Super Mario, iar cand ne plictiseam de casetele noastre, le imprumutam pe ale vecinilor.
- Ne uitam la desene si seriale ca: “Pokemon”, “Sailor Moon”, “Power Rangers”, “Testoasele Ninja”, “Salvati de clopotel”, “Baywatch”, “Abracadabra”, “Feriti-va de magarus”; mai imi amintesc 4 concursuri inteligente: “Shusha” (nu stiu daca asa se scrie), “Lexic”, “Vrei sa fii miliardar” si “Telerebus”. Parintii si bunicii nostri urmareau atunci “Dallas” sau “Tanar si nelinistit”, la care asistam uneori. Ne putem lauda ca am prins inceputurile ultimului serial precizat, nu vor mai fi difuzate vreodata
) Atunci nu erau “Tradati in dragoste”, “Acces Direct”, “Bingo-metropolis” sau alte tampenii ce spala mintile in zilele actuale. La ora 5 ieseam afara, nu ne uitam la “Stirile de la ora 5”. - Ascultam niste formatii cu versuri mai mult sau mai putin penibile, dar era lumea noastra, ne placeau, eram fericiti… Hi-Q, 3Sud-Est, Andre, Genius, N&D, Bambi, Valahia faceau baieti si/sau fete sa viseze si sa nu aiba nicio grija(pe care oricum nu le aveam). Atunci inca nu aparusera manelele sau industria atat de dezvoltata a muzicii house.
- Nu aveam telefon mobil, nici nu aveam nevoie, eram toata ziua cu prietenii langa noi; nu aveam ipoduri sau smartphone-uri, foloseam brickgame-urile cu mare placere.
- Mergeam si mancam la cofetarie, sau imi luam “Poale-n brau”, ori merdenele, erau mai putine fast-fooduri atunci si de obicei primeam un Happy Meal de 1 iunie in clasele primare.
- In vremea aceea, faceam concursuri de genul “cine clipea primul” intre baieti si fete, ori jucam “adevar sau provocare”. Poate ca dupa aceste jocuri, aveam grija noastra cea mare: cum sa-i cerem prietenia baiatului/fetei pe care il/o placeam.
- Mergeam la cumparaturi cu parintii promitand ca nu cerem nimic, iar cand ne aflam acolo umpleam cosul cu bunatati, negociind cu parintii si plecand totusi de acolo cu multe din cele puse in cos.
- Salutam respectuos vecinii, iar ei chiar daca se suparau pe noi din cauza tuturor prostiilor pe care le faceam, tot ne indrageau si ne salutau la randul lor cu formula “Sa cresti mare”.
Iata ca am crescut, iar acum…stam si ne aducem aminte de copilarie din cand in cand, in rest avem o alta viata, una complet diferita fata de atunci. Oare chiar sunt amintiri din viata noastra sau vin de nicaieri ? Si totusi, nu s-au sters, le avem cu totii…
Ma intreb oare ce amintiri vor avea copiii nostri…?
